Incepi sa scrii despre suferinta doar atunci cand i-ai atins marginile, sau cand ai patruns in miezul ei magmatic; te va marca, si vei simti durerea eliberarii ei prin cuvinte....
Cand spun suferinta, ma duc cu gandul la acel iad schitat de partizanii religiosi; daca acea vesnica sau posibila viata e reala, sigur nu atinge cotele suferintei pe care aceata prezenta viata ne-o serveste fara rumoare. Adanc in mine simt acea forta numita divinitate, insa ruinarea ce-mi cuprinde prezenta viata, ii anuleaza insemnatatea si o trimite in vazduh, o poarta precum praful manat de curentii infuriati, improscand-o in milioane de molecule de